Zona Renaturată Carasuhat

Multe lucruri legate de Delta Dunării sunt la superlativ: cea mai mare pasăre din Europa trăiește aici Pelicanul creț (Pelecanus crispus), cea mai mare suprafață compactă de stuf (Phragmites australis) din lume crește în Delta Dunării, cea mai mare efemeridă din Europa poate fi obsrvată de Rusalii aici (Palingenia longicaudata), cea mai mare pasăre de pradă din Europa, Codalbul (Haliaeetus albicilla) cuibărește aici. Și probabil mai sunt și alte multe exemple pe care nu le cunosc. Toate aceste superlative adăugate la peisajele unice din deltă, la diversitatea speciilor de plante și animale, la tradițiile încă păstrate ale locuitorilor deltei au contribuit la desemnarea zonei ca rezervație a biosferei și arie de interes mondial în patrimoniul UNESCO.

Lucrurile nu au stat însă așa de bine pentru Delta Dunării. Au fost și perioade de timp când aceste atribute ale deltei au contat foarte puțin și vaste suprafețe deltaice au fost îndiguite, desecate și transformate în zone de exploatare economică, în special agricultură.

Cam așa au stat lucrurile și în anii ’80 când în dreptul localității Mahmudia, dincolo de brațul Sfântu Gheorghe, a fost înființată exploatarea agricolă Carasuhat. Peste 900 de ha din partea de est a incintei  s-au dovedit a fi ineficiente pentru lucrări agricole și ajung loc de pășunat pentru animale. Ele vor constitui subiectul unui proiect de renaturare dezvoltat cu fonduri europene printr-un parteneriat al autorităților locale din Mahmudia, WWF-România și ARBDD Tulcea terminat la sfârșitul anului 2015.

La aproape 5 ani de la renaturare am vizitat zona și, sincer, am rămas deosebit de impresionat și încântat de ceea ce am văzut pe parcursul unei zile.

Menționez că absolut toate fotografiile pe care vi le prezint sunt făcute într-o singură vizită și numai în zona renaturată.

1 – De cum am traversat brațul Sfântu Gheorghe, de pe faleza Mahmudiei, la intrarea în incinta renaturată am dat ”nas în nas”, sau mai corect ”nas în cioc” cu Egreta mare (Casmerodius albus) una din cele mai elegante păsări din rezervație.

2 – Canalul pe care înaintăm are direcția sud-nord și urmărește latura dreaptă, de răsărit, a digului (în imagine) ce separă zona renaturată din est cu exploatarea agricolă din vest.

3 – La câteva sute de metrii virăm spre răsărit pe un fost canal drenor, mărginit pe ambele laturi de pâlcuri de stuf. Și cine este cel mai vocal cântăreț din stuf ? Ați ghicit. Dacă nu, vă spun eu: Lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus). Cântecele lui se aud de departe, este o întrecere de fapt între masculii ce-și reveddică teritoriul și care se cațără cât mai sus pe o tulpină de stuf spre a se face mai bine auzit.

4 – Odată cu înaintarea pe drenor peisajul capătă aspectul de lac puțin adânc, cu mici insulițe și limanuri în care își fac de trebă fel de fel de păsări, unele își fac toaleta, altele se hrănesc iar unele pur și simplu se odihnesc .

5 – Malurile drenorului devin apoi mai evidente și continui, din loc în loc fiind înțelenite cu stuf sau chiar copaci. De aici se poate observa foarte bine dealul Mahmudiei.

6 – Copacii uscați sunt locul preferat de cormorani, atât Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus) cât și de Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) pentru uscarea penelor și curățirea lor.

7 – Cormoranii se scufundă în apă pentru a prinde peștele, hrana lor. Ei nu au glandă uropigiană precum rațele și gâștele, glandă ce secretă o grăsime ce impermeabilizează penele. Așa ceva i-ar împiedica să înoate pe sub apă. De aceea periodic sunt obligați să-și usuce penele la soare. Cât despre peștele mâncat de cormorani și cum se va rezolva această problemă vom discuta într-o postare viitoare.

8 – Diverse specii de păsări iubitoare apă își fac apariția din vegetația de pe insule:

9 – Piciorongul sau Cataliga (Himantopus himantopus), însoțit aproape peste tot de

10 – Avosetă sau Ciocântors (Recurvirostra avosetta) a cărui zbor precipitat și țipete ne dau de înțeles că are cuib în apropiere.

11 – Că zona este plină de viață și că multe animale ne sunt ascunse vederii ne este prezentat de un Stârc cenușiu (Ardea cinerea) ce tocmai prinsese un șarpe de apă (Natrix tessellate) pe care se chinuia de ceva timp să-l înghită.

12 – Odată cu deplasarea spre estul zonei, apa lasă din ce în ce mai mult loc uscatului care la ape mari se inundă dar care anul acesta este invadat de vegetație și plin de păsări cuibăritoare. Am observant aici pe lângă piciorong, avosetă, egretă mica, stârc cenușiu și Călifar alb (Tadorna tadorna),  în fotografie, Rață roșie (Aythya niroca), Rață cârâitoare (Anas querquedula)  pe care nu am reușit să le fotografiez la o calitate acceptabilă, de aceea doar le menționez. Faptul că piciorongul, avoseta și călifarul alb zburau agitate deasupra noastră ne-a făcut să înțelegem că sunt cuiburi în apropiere, așa că ne-am îndepărtat, de fapt ne-am întors spre latura nordică a zonei protejate. (În fotografie este un călifar alb)

13 –  Am uitat să menționez Nagâțul (Vanellus vanellus) pasăre a cărui penaj în soare are niște irizări minunate, verzui-albastru turcoaz-rubiniu. Este lesne de recunoscut după moțul din creștetul capului.

14 – Deci pornim spre partea de nord și, la ieșirea din spetele vegetației ni se deschide o imagine largă, de ansamblu a zonei inundate. Atât eu cât și Bîrcă Marian , colegul care m-a ghidat prin această vizită și căruia îi mulțumesc, suntem entuziasmați de ceea ce avem în față.

Peisajul este compus în principal din pelicani, papură și plopi pe fundal, o combinație extraordinară.

Apa mica ne împiedică să ne apropiem direct, așa că navigăm în continuare pe un canal ocolitor de est al incintei în încercarea de a ne apropia dinspre nord.

15 – Nu ne plictisim deloc căci avem parte și de alți locuitori ai zonei:  Broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis),  este singura specie de țestoasă semiacvatică nativă din fauna României.

În cartea roșie a speciilor amenințate ea este clasificată  ca fiind vulnerabilă.

Conform specialiștilor (Vlad Cioflec) ”Țestoasele de apă sunt animale fascinante care pot trăi chiar și un secol, existând consemnări asupra unor exemplare care au atins și o sută douazeci de ani!”

16 –  Ne întâlnim și cu un grup de Egretă  mare (Casmerodius albus),

17 – și facem cunoștință și cu o insectă ce face viața amară legumicultorilor: Coropișnița (Gryllotalpa gryllotalpa).

Este o insect de neconfundat, larg răspândită în lume, dar nu mă așteptam să o găsesc aici într-un mediu oarecum acvatic bine, în pliscul unui Stârc galben (Ardeola ralloides). Probabil că a prins-o pe malul digului și a venit cu ea în zbor pe creanga copăcelului uscat. Oricum, am întâlnit-o aici într-o postură nefericită pentru ea. Pupezele o dibuiesc și o scot din pământ cu mare precizie, am văzut asta de multe ori, dar stârc galen este pentru prima dată.

18 – Latura de nord a incintei este tipică imaginilor din delta, sălcii, stuf, plopi, papură și cătină, zonă umedă mai renaturată  ca aceasta nu se poate.

19 – Ne apropiem acum de zona unde văzusem de departe pelicanii și întradevăr, după un cot la stânga vedem ceea ce ne doream.

Cei trei ”P” , pelican, papură, plop, ce combinație frumoasă! Evident că în imagine sunt și nelipsiții cormorani și pescăruși, dar asta e, fac parte dintr-un peisj ce rar se vede, pelicani pescuind până aproape de liziera de plopi.

20 – Este vorba de Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), sau cum este denumit de oamenii din delta pelican roz. Și într-adevăr, dacă privim cu atenție coloritul capului și gâtului, parcă au dreptate.

Unde vin pelicani și cormorani înseamnă că au ce să mănânce. Căci ei, vorbesc aici de peste 150 de exemplare spre 200, vin în acest loc în mod constant, zile de-a rândul.

Când vezi astfel de imagini, cu simboluri ale deltei ce nu se găsesc aici accidental, care se încadrează perfect în mediului creat, găsești singur răspuns la întrebarea logică ce ți-o pui: a reușit renaturarea? A avut rezultatul scontat ansamblul de lucrări făcute ? Faptul că pe parcursul a câteva ore am reușit să văd ceea ce văd în mod normal în alte zone ale deltei, chiar zone protejate, mă face să spun că proiectul este un succes.

21 – Nu știu dacă este semnificativ să facem o comparație între cele două zone separate între ele de un dig și un canal, în vest zona agricolă, cu  suprafețe pășunate, cu țarcuri pentru cai și vite dar și cu suprafețe mari cultivate și la est cu zona umedă specifică Deltei Dunării. Care dintre ele este mai bună, mai justificat prezentă, mai corect să se afle aici?

22 – Întrebarea este grea și cu siguranță fiecare dintre ele are susținători, cu argumentele lor. Căci, într-adevăr, activitatea agricolă este una tradițională în deltă, dar la nivel familial, de microfermă. Pe de altă parte, investiția făcută în aceste poldere, în măsura în care sunt rentabile, dau de lucru oamenilor locului, contribuie la dezvoltarea economică a zonei, le fac justificabile.

23 – Dar dacă ar fi să aleg eu între două astfel de zone, n-o să răspund, postez doar o fotografie:

Dan Bandacu,  12.06.2020