Zonare Funcțională

Zonele strict protejate – 20 zone – ocupă o suprafaţă totală de 50 904 ha (8,7% din suprafaţa rezervaţiei). Acestea sunt protejate în mod obligatoriu şi reprezintă eşantioane foarte putin deranjate, reprezentative pentru ecosistemele naturale, terestre şi acvatice din rezervaţie;
Zonele tampon au fost stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală. Ele ocupă o suprafaţă totală de 222 996 ha (38,5% din suprafaţa rezervaţiei) şi au fost desemnate pentru atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate.
Zonele de dezvoltare durabilă (economice) acoperă o suprafaţă totală de 306 100 ha (52,8% din suprafaţa rezervaţiei). Ele cuprind terenuri aflate în regim liber de inundaţie, terenuri îndiguite pentru folosinţă agricolă, piscicolă şi silvică şi terenuri pe care sunt amplasate aşezări umane.

Zonele strict protejate sunt:

ROŞCA – BUHAIOVA (9 625 ha)
PĂDUREA LETEA (2 825 ha)
RĂDUCU (2 500 ha)
NEBUNU (115 ha)
VĂTAFU – LUNGULEŢ (1 625 ha)
PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)
SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)
ARINIŞUL ERENCIUC (50 ha)
INSULA POPINA (98 ha)
SACALIN ZĂTOANE (21 410 ha)
PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125ha)
CAPUL DOLOŞMAN (125 ha)
GRINDUL LUPILOR (2 075 ha)
ISTRIA – SINOIE (400 ha)
GRINDUL CHITUC (2 300 ha)
ROTUNDU (228 ha)
POTCOAVA (625 ha)
BELCIUG (110 ha)
INSULA CEAPLACE (117 ha)
PRUNDU CU PĂSĂRI (187 ha)

ROŞCA- BUHAIOVA (9625 ha)

Zona include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvială (plauri plutitori şi fixati, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle naturale, terenuri inundabile, zăvoaie de sălcii, etc.).
Fauna prezintă o remacabilă diversitate, fiind reprezentată de mamifere: vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), hermelina (Mustela erminea), bizamul (Ondathra zibethica), câinele enot, vulpea, mistretul, şi păsări: prezenţa celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei precum şi de nevertebrate.

Aceeaşi bogată diversitate este prezentă şi sub aspectul lumii vegetale. Bazinele acvatice stagnante sunt invadate de specii de nufăr (alb şi galben), piciorul cocoşului, Hydrocharis morsus ranae, Limnanthemum, Trapa natans, Stratiotes aloides. În apele sărace în nitraţi din unele japşe sau ochiuri de apă dintre plauri apar plantele carnivore Utricularia vulgaris şi Aldrovanda vesiculosa. În stufărişurile compacte se întâlnesc specii ca: Dryopteris thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex, dar şi specii rare cum ar fi Acorus calamus sau Calla palustris.

PĂDUREA LETEA (2 825 ha)

Pădurea, care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub forma unor fâşii late de 10-250 m (haşmacuri) despărţite de spinările dunelor, este alcătuită, în principal, din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncă (Fraxinus angustifolia), frasinul de baltă (F. pallisiae), părul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).

O caracteristică a zonei o constituie abundenţa plantelor căţărătoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un aspect subtropical. În covorul vegetal se întâlnesc şi alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brânduşa de nisip (Merendera sobolifera) şi cârcel (Ephedra dystachia).

Fauna este reprezentată de codalb (Haliaeetus albicilla), şoimulet de seară (Falco vespertinus), pupăza (Upupa epops), dumbrăveanca (Coracias garrulus), câteva rarităţi herpetologice (Eremias arguta, Vipera ursinii renardi) şi cca. 1600 specii de entomofaună identificate până în prezent.

LACUL RĂDUCU (2 500 ha)

Zona cuprinde lacuri cu apă dulce alimentate din ultimul braţ al marelui “M”, situate într-o zonă tipică de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt înconjurate de grinduri marine cu soluri sărace, mobile sau slab fixate cu Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum; pajişti stepizate cu Salix rosmarinifolia şi Euphorbia palustris sau arii depresionare cu apă temporară caracterizate de tufe cu Juncus gerardii.
Ghiolurile Răducu şi Răduculeţ găzduiesc o ihtiofaună specifică zonei, bine reprezentată şi protejată prin izolarea bazinelor respective.

LACUL NEBUNU (115 ha)

Lacul Nebunu şi împrejurimile sale reprezintă o zonă lacustră de mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură. Sunt asigurate în această zonă condiţii bune de cuibărit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor în lunile de vară.
Datorită izolării sale, lacul asigură condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adâncime mică.

VĂTAFU -LUNGULEŢ (1 625 ha)

Cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţă eurihaline.

Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic, în colonii mixte de ardeidae.

PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)

Zona cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune denudate din deltă şi pădurea Caraorman, dezvoltată îndeosebi în partea sudică a grindului.
Alături de un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar se poate întâlni subarboret de zălog, Salix, Tamarix, etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari cu circumferinţa între 4,20 -4,70 m.
Asociaţiile vegetale găzduiesc animale nevertebrate (îndeosebi insecte) şi vertebrate (mamifere). Ca avifaună, în pădure se întâlneşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) şi corbul (Corvus corax).

SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)

Apele lacului Sărături Murighiol sunt puternic salinizate de tip cloruro- sulfatic, fiind caracterizate prin marea diversitate a zoo- şi fitoplanctonului.
Complexul salmastru găzduieşte colonii de sternidae, aici cuibărind şi piciorongul (Himantopus himantopus), împreună cu cioc–întors (Recurvirostra avosetta), raţa cu ciuf (Netta rufina) şi prundăraşul de sărătură (Charadrius alexandrinus). În timpul iernii, îngheţul tardiv al luciului de apă determină o mare concentrare a limicolelor care găsesc aici adăpost şi hrană abundentă.

ARINIŞUL ERENCIUC (50 ha)

Această zonă este singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact.
În ariniş uneori cuibăreşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla).

INSULA POPINA (98 ha)

Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare şi de cuibărit pentru călifarul alb (Tadorna tadorna). Primăvara, în această zonă se pot întâlni păsări de mlaştină, păsări de pădure: privighetoarea roşcată (Luscinia megarhynchos), ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra) etc.
Fauna de nevertebrate cuprinde rarităţi ca păianjenul veninos “văduva neagră” (Lactrodectus tredecimguttatus) şi miriapodul gigant (Scolopendra cingulata).

SACALIN ZĂTOANE (21 410 ha)

Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole, abundente şi pe insula Sacalin unde se află şi cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sandvicensis).
Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă concentraţie a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă. Insula Sacalin reprezintă zona cea mai importantă de cuibărit, premigraţie şi migraţie, un cartier de iernare important, iar o serie de circa 30 de specii cuibăresc aici.

PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125 ha)

Caracteristice sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim precum şi biocenozele adaptate la variaţii mari ale salinitătii.
Este o zonă predilectă pentru cuibăritul speciilor limicole, a călifarilor (Insula Bisericuţa) ca şi a laridaelor şi sternidaelor (grinduri halofile) constituind un important refugiu de popas şi hrănire pentru oaspeţii de iarnă. De asemenea, este refugiul preferat în timpul migraţiei diurne pentru populaţia de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

CAPUL DOLOŞMAN (125 ha)

Zona este importantă pentru conservarea vegetaţiei xerofite, pentru cuibăritul drepnelei negre (Apus apus), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka) precum şi pentru protecţia dihorului pătat (Vormela peregusna), a şarpelui rău (Coluber jugularis) şi a şarpelui de apă (Natrix tesselata).
Zona are şi o importanţă arheologică, existând aici vestigii ale vechilor civilizaţii.

GRINDUL LUPILOR (2075 ha)

Zona reprezintă un important refugiu de cuibărit şi hrană pentru păsări. Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare a ornitofaunei şi, în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe).
Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor favorabile, zona are o mare importanţă pentru reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama).

ISTRIA – SINOIE (400 ha)

În zonă există o mare varietate de specii de păsări: călifarul alb (Tadorna tadorna), diferite raţe, gâşte şi foarte multe limicole.
Din herpetofaună regăsim aici ţestoasa de uscat (Testudo graeca), şarpele rău (Coluber jugularis) şi foarte numeros şarpele de apă (Natrix tesselata).
Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită.

GRINDUL CHITUC (2300 ha)

Zona este valoroasă pentru configuraţia morfologică caracterizată de succesiunea de cordoane, dune, lacuri, cu predominarea acestora din urmă, orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a ţărmului şi având o dispoziţie în evantai.
Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat şi are importanţă pentru migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora.

LACUL ROTUNDU (228 ha)

Lacul Rotundu este un lac tipic din lunca inundabilă a Dunării, complexul lacustru Somova- Parcheş fiind ultima zonă de acest fel neafectată de îndiguiri.
Zona lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativă pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură, precum şi pentru producerea ciprinidelor.

LACUL POTCOAVA (625 ha)

Zona se caracterizează prin existenţa unei colonii mixte de stârci, ţigănuşi, egrete, cormorani mici. Constituie un loc de cuibărit pentru stârcul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu gât roşu (Podiceps griseigena), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) precum şi loc de hrănire pentru cufundaci, corcodei, cormorani mici, stârci, egrete, raţe lingurar, şoim dunărean, etc.
Zona constituie loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline, mistreţi.
Fauna piscicolă este reprezentată de o serie de specii periclitate: caracuda (Carassius carassius carassius), linul (Tinca tinca).

LACUL BELCIUG (110 ha)

Datorită izolării şi adâncimii mari (circa 7 m) lacul constituie un loc deosebit de favorabil conservării unor specii ale faunei piscicole în pericol de dispariţie (caracuda, linul, văduviţa).
Zona este şi un important loc de hrănire pentru numeroase specii din fauna ornitologică reprezentate de stârci, egrete, raţe, etc. În stufăriile înconjurătoare s-a semnalat cuibărind cocorul (Grus grus), specie ameninţată cu dispariţia.

INSULA CEAPLACE (117 ha)
Rezervaţia ştiinţifică Insula Ceaplace este situată în partea de nord a lacului Sinoe şi este una din cele 3 locaţii din România care găzduiesc colonii de pelicani creţi. Are o suprafaţă totală, incluzând luciu de apă, de 117 ha, iar suprafaţa aproximativă a insulei este de 0,6 ha. Aria include Insula Ceaplace, respectiv o suprafaţă înconjurătoare a acesteia constând din luciul de apă a lacului Sinoe, până la o distanţă de aproximativ 1 km de centrul ariei.

INSULELE PRUNDU CU PĂSĂRI (187 ha)
Rezervaţia ştiinţifică Insulele Prundu cu Păsări este situată în partea de sud-vest a Lacului Sinoe, aproape de mal. Are o suprafaţă totală, incluzând luciu de apă, de 187 ha, iar suprafaţa aproximativă a insulelor este de 1,4 ha. Aria include cele 2 insule, respectiv o suprafaţă înconjurătoare a acesteia constând din luciul de apă a lacului Sinoe, până la o distanţă de aproximativ 1 km de centrul ariei. Insulele Prundu cu Păsări găzduiesc o colonie mixtă de păsări dintre care de importanţă majoră menţionăm lopătarul (Platalea leucorodia) şi pelicanul creţ (Pelecanus crispus), până în prezent fiind înregistrate mai multe tentative de cuibărit ale acestei specii. Insulele sunt un important loc de popas pentru pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) şi pentru alte specii (în special păsări acvatice) cu statut de conservare nefavorabil.

Zonele tampon sunt: