- Zonele strict protejate – 20 zone – ocupă o suprafaţă totală de 50 904 ha (8,7% din suprafaţa rezervaţiei). Acestea sunt protejate în mod obligatoriu şi reprezintă eşantioane foarte putin deranjate, reprezentative pentru ecosistemele naturale, terestre şi acvatice din rezervaţie;
- Zonele tampon au fost stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală. Ele ocupă o suprafaţă totală de 222 996 ha (38,5% din suprafaţa rezervaţiei) şi au fost desemnate pentru atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate.
- Zonele de dezvoltare durabilă (economice) acoperă o suprafaţă totală de 306 100 ha (52,8% din suprafaţa rezervaţiei). Ele cuprind terenuri aflate în regim liber de inundaţie, terenuri îndiguite pentru folosinţă agricolă, piscicolă şi silvică şi terenuri pe care sunt amplasate aşezări umane.
Zonele strict protejate sunt:
- ROŞCA – BUHAIOVA (9 625 ha)
- PĂDUREA LETEA (2 825 ha)
- RĂDUCU (2 500 ha)
- NEBUNU (115 ha)
- VĂTAFU – LUNGULEŢ (1 625 ha)
- PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)
- SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)
- ARINIŞUL ERENCIUC (50 ha)
- INSULA POPINA (98 ha)
- SACALIN ZĂTOANE (21 410 ha)
- PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125ha)
- CAPUL DOLOŞMAN (125 ha)
- GRINDUL LUPILOR (2 075 ha)
- ISTRIA – SINOIE (400 ha)
- GRINDUL CHITUC (2 300 ha)
- ROTUNDU (228 ha)
- POTCOAVA (625 ha)
- BELCIUG (110 ha)
- INSULA CEAPLACE (117 ha)
- PRUNDU CU PĂSĂRI (187 ha)
ROŞCA-
BUHAIOVA (9625 ha)
Zona include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvială
(plauri plutitori şi fixati, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale,
gârle naturale, terenuri inundabile, zăvoaie de sălcii, etc.).
Fauna prezintă o remacabilă diversitate, fiind reprezentată de mamifere: vidra
(Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), hermelina (Mustela erminea), bizamul (Ondathra zibethica), câinele enot,
vulpea, mistretul, şi păsări: prezenţa celei mai mari colonii de pelican comun
(Pelecanus onocrotalus) din Europa, a
coloniilor mixte de ardeidae, majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme
caracteristice deltei precum şi de nevertebrate.
Aceeaşi bogată diversitate este prezentă şi sub aspectul lumii vegetale.
Bazinele acvatice stagnante sunt invadate de specii de nufăr (alb şi galben),
piciorul cocoşului, Hydrocharis morsus
ranae, Limnanthemum, Trapa natans, Stratiotes aloides. În apele sărace în
nitraţi din unele japşe sau ochiuri de apă dintre plauri apar plantele
carnivore Utricularia vulgaris şi Aldrovanda vesiculosa. În stufărişurile
compacte se întâlnesc specii ca: Dryopteris
thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex, dar şi specii rare cum ar fi Acorus calamus sau Calla palustris.
PĂDUREA LETEA (2 825 ha)
Pădurea, care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub forma unor fâşii late de
10-250 m (haşmacuri) despărţite de spinările dunelor, este alcătuită, în
principal, din: stejarul de luncă (Quercus
robur), stejarul brumăriu (Q.
pedunculiflora), plopul alb (Populus
alba), plopul negru (P. nigra),
frasinul de luncă (Fraxinus angustifolia),
frasinul de baltă (F. pallisiae), părul
(Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul
negru (Alnus glutinosa), completată
de un subarboret bogat (Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea,
Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).
O caracteristică a zonei o constituie abundenţa plantelor căţărătoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis
silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un
aspect subtropical. În covorul vegetal se întâlnesc şi alte specii rare:
volbura de nisip (Convolvulus persicus),
brânduşa de nisip (Merendera sobolifera)
şi cârcel (Ephedra dystachia).
Fauna este reprezentată de codalb (Haliaeetus
albicilla), şoimulet de seară (Falco
vespertinus), pupăza (Upupa epops),
dumbrăveanca (Coracias garrulus),
câteva rarităţi herpetologice (Eremias
arguta, Vipera ursinii renardi) şi cca. 1600 specii de entomofaună
identificate până în prezent.
LACUL RĂDUCU (2 500 ha)
Zona cuprinde lacuri cu apă dulce alimentate din ultimul braţ al marelui
“M”, situate într-o zonă tipică de dezvoltare a grindurilor
fluvio-marine dintre Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt înconjurate de
grinduri marine cu soluri sărace, mobile sau slab fixate cu Elymus sabulosus, Carex ligerica şi
Agropyrum elongatum; pajişti stepizate cu Salix rosmarinifolia şi Euphorbia
palustris sau arii depresionare cu apă temporară caracterizate de tufe cu Juncus gerardii.
Ghiolurile Răducu şi Răduculeţ găzduiesc o ihtiofaună specifică zonei, bine
reprezentată şi protejată prin izolarea bazinelor respective.
LACUL NEBUNU (115 ha)
Lacul Nebunu şi împrejurimile sale reprezintă o zonă lacustră de mică
întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenoze specifice,
adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură. Sunt asigurate în această
zonă condiţii bune de cuibărit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor în
lunile de vară.
Datorită izolării sale, lacul asigură condiţii optime de reproducere şi
creştere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adâncime
mică.
VĂTAFU -LUNGULEŢ (1 625 ha)
Cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de
plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizată, în
principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţă
eurihaline.
Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă un important loc de
cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic, în colonii mixte de ardeidae.
PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)
Zona cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune denudate din deltă şi
pădurea Caraorman, dezvoltată îndeosebi în partea sudică a grindului.
Alături de un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar se
poate întâlni subarboret de zălog, Salix,
Tamarix, etc. Extremitatea sudică a
pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari cu circumferinţa între 4,20
-4,70 m.
Asociaţiile vegetale găzduiesc animale nevertebrate (îndeosebi insecte) şi
vertebrate (mamifere). Ca avifaună, în pădure se întâlneşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) şi corbul (Corvus corax).
SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)
Apele lacului Sărături Murighiol sunt puternic salinizate de tip cloruro-
sulfatic, fiind caracterizate prin marea diversitate a zoo- şi fitoplanctonului.
Complexul salmastru găzduieşte colonii de sternidae,
aici cuibărind şi piciorongul (Himantopus
himantopus), împreună cu cioc–întors (Recurvirostra
avosetta), raţa cu ciuf (Netta rufina)
şi prundăraşul de sărătură (Charadrius
alexandrinus). În timpul iernii, îngheţul tardiv al luciului de apă
determină o mare concentrare a limicolelor care găsesc aici adăpost şi hrană
abundentă.
ARINIŞUL ERENCIUC (50 ha)
Această zonă este singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact.
În ariniş uneori cuibăreşte vulturul codalb (Haliaeetus albicilla).
INSULA POPINA (98 ha)
Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare
şi de cuibărit pentru călifarul alb (Tadorna
tadorna). Primăvara, în această zonă se pot întâlni păsări de mlaştină,
păsări de pădure: privighetoarea roşcată (Luscinia
megarhynchos), ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha
calandra) etc.
Fauna de nevertebrate cuprinde rarităţi ca păianjenul veninos “văduva
neagră” (Lactrodectus
tredecimguttatus) şi miriapodul gigant (Scolopendra
cingulata).
SACALIN ZĂTOANE (21 410 ha)
Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul lebedei mute şi pentru hrana
speciilor limicole, abundente şi pe insula Sacalin unde se află şi cea mai mare
colonie de chire de mare (Sterna
sandvicensis).
Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă
concentraţie a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă. Insula
Sacalin reprezintă zona cea mai importantă de cuibărit, premigraţie şi
migraţie, un cartier de iernare important, iar o serie de circa 30 de specii
cuibăresc aici.
PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125 ha)
Caracteristice sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale
grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim precum
şi biocenozele adaptate la variaţii mari ale salinitătii.
Este o zonă predilectă pentru cuibăritul speciilor limicole, a călifarilor
(Insula Bisericuţa) ca şi a laridaelor
şi sternidaelor (grinduri halofile)
constituind un important refugiu de popas şi hrănire pentru oaspeţii de iarnă.
De asemenea, este refugiul preferat în timpul migraţiei diurne pentru populaţia
de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).
CAPUL DOLOŞMAN (125 ha)
Zona este importantă pentru conservarea vegetaţiei xerofite, pentru cuibăritul
drepnelei negre (Apus apus),
pietrarul negru (Oenanthe pleschanka)
precum şi pentru protecţia dihorului pătat (Vormela
peregusna), a şarpelui rău (Coluber
jugularis) şi a şarpelui de apă (Natrix
tesselata).
Zona are şi o importanţă arheologică, existând aici vestigii ale vechilor
civilizaţii.
GRINDUL LUPILOR (2075 ha)
Zona reprezintă un important refugiu de cuibărit şi hrană pentru păsări.
Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare
a ornitofaunei şi, în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe).
Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor favorabile, zona are o mare importanţă
pentru reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama).
ISTRIA – SINOIE (400 ha)
În zonă există o mare varietate de specii de păsări: călifarul alb (Tadorna tadorna), diferite raţe, gâşte
şi foarte multe limicole.
Din herpetofaună regăsim aici ţestoasa de uscat (Testudo graeca), şarpele rău (Coluber
jugularis) şi foarte numeros şarpele de apă (Natrix tesselata).
Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită.
GRINDUL CHITUC (2300 ha)
Zona este valoroasă pentru configuraţia morfologică caracterizată de
succesiunea de cordoane, dune, lacuri, cu predominarea acestora din urmă,
orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a ţărmului şi având o
dispoziţie în evantai.
Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat şi are
importanţă pentru migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora.
LACUL ROTUNDU (228 ha)
Lacul Rotundu este un lac tipic din lunca inundabilă a Dunării, complexul
lacustru Somova- Parcheş fiind ultima zonă de acest fel neafectată de
îndiguiri.
Zona lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativă pentru
studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de
viitură, precum şi pentru producerea ciprinidelor.
LACUL POTCOAVA (625 ha)
Zona se caracterizează prin existenţa unei colonii mixte de stârci, ţigănuşi,
egrete, cormorani mici. Constituie un loc de cuibărit pentru stârcul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu gât roşu (Podiceps griseigena), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) precum şi loc de
hrănire pentru cufundaci, corcodei, cormorani mici, stârci, egrete, raţe
lingurar, şoim dunărean, etc.
Zona constituie loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline, mistreţi.
Fauna piscicolă este reprezentată de o serie de specii periclitate: caracuda (Carassius carassius carassius), linul (Tinca tinca).
LACUL BELCIUG (110 ha)
Datorită izolării şi adâncimii mari (circa 7 m) lacul constituie un loc
deosebit de favorabil conservării unor specii ale faunei piscicole în pericol
de dispariţie (caracuda, linul, văduviţa).
Zona este şi un important loc de hrănire pentru numeroase specii din fauna
ornitologică reprezentate de stârci, egrete, raţe, etc. În stufăriile
înconjurătoare s-a semnalat cuibărind cocorul (Grus grus), specie ameninţată cu dispariţia.
INSULA CEAPLACE (117 ha)
Rezervaţia ştiinţifică Insula Ceaplace este situată în partea de nord a lacului
Sinoe şi este una din cele 3 locaţii din România care găzduiesc colonii de
pelicani creţi. Are o suprafaţă totală, incluzând luciu de apă, de 117 ha, iar
suprafaţa aproximativă a insulei este de 0,6 ha. Aria include Insula Ceaplace,
respectiv o suprafaţă înconjurătoare a acesteia constând din luciul de apă a
lacului Sinoe, până la o distanţă de aproximativ 1 km de centrul ariei.
INSULELE PRUNDU CU PĂSĂRI (187 ha)
Rezervaţia ştiinţifică Insulele Prundu cu Păsări este situată în partea de
sud-vest a Lacului Sinoe, aproape de mal. Are o suprafaţă totală, incluzând
luciu de apă, de 187 ha, iar suprafaţa aproximativă a insulelor este de 1,4 ha.
Aria include cele 2 insule, respectiv o suprafaţă înconjurătoare a acesteia
constând din luciul de apă a lacului Sinoe, până la o distanţă de aproximativ 1
km de centrul ariei. Insulele Prundu cu Păsări găzduiesc o colonie mixtă de
păsări dintre care de importanţă majoră menţionăm lopătarul (Platalea leucorodia) şi pelicanul creţ (Pelecanus crispus), până în prezent
fiind înregistrate mai multe tentative de cuibărit ale acestei specii. Insulele
sunt un important loc de popas pentru pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) şi pentru alte specii (în special păsări
acvatice) cu statut de conservare nefavorabil.
Zonele tampon sunt:
- Matiţa-Merhei-Letea (22.560 ha),
- Şontea (12.500 ha),
- Caraorman (13.830 ha),
- Lumina – Vătafu (13.460 ha),
- Dranov (21.760 ha),
- Sărături-Murighiol (5 ha),
- Lacul Rotundu (1.240 ha),
- Insula Popina (260 ha),
- Capul Doloşman (28 ha),
- Zmeica-Sinoie (31.510 ha),
- Lacul Potcoava (2.937 ha),
- Periteaşca-Leahova (210 ha),
- Zona tampon marină (103.000 ha).